Vivi a avut dreptate, East Village este un cartier superb, incep sa-l inteleg de ce prefera sa stea aici cu toata ca pretul pe m2 la chirie e comparabil cu pretul pe m2 la vanzare undeva prin zona buna a Bucurestiului.

pastrand proportiile, East Village e o Vatra Luminoasa animata, plina de viata, o pata de culoare in cenusiul skyscraperelor din centrul Manhattanului. trebuie sa mergi pe strazile cartierului, sa admiri verdeata ce-si face loc printre casele vechi de zeci de ani, sa vezi animatia de dimineata, vocea cartierului ce se aude de pe treptele din fata cladirilor vechi cu garsoniere de 30m, inghesuite ca niste sardine intr-o cutie de conserve de pe vremea cand “nici o masa fara peste” era reclama nationala pe tv, pentru a intelege cu adevarat de ce e atat de preferata aceasta zona a NY-ului.

Vivi ne-a dus la un local specializat in ciocolata unde puteai sa si mananci altceva in afara de “pizza cu ciocolata”, nu radeti, era in meniu, iar doua asiatice ne-au dovedit ca exista dupa ce au share-uit aceasta delicatesa italiana intre doua chicoteli specifice popoarelor asiatice.

normal ca din meniu nu puteau sa lipseasca ouale, deja incep sa cred ca America a fost cladita de emigranti energizati si proteinizati cu “all about eggs”. am fost insa inspirat cand am comandat o “tigaie algeriana” – algerian skillet – o combinatie dintre ochiurile noastre si o salata mixta de legume amestecate intr-un recipient asemanator cu o tigaie. bun, desi as paria salariul pe o zi ca in Algeria ouale dispar din compozitie. toata combinatia a fost precedata de un platou mediteraneean cu hummus si baba ghanoush plus nelipsita pita. fiind intr-un magazin in care decocurile parca erau aduse din “charlie si fabrica de ciocolata” nu puteam sa inchidem fara un desert … de ciocolata. extrem de savuros, unul dintre cele mai bune deserturi mancate de mine ….

toata combinatia aceasta s-a intamplat undeva in jur de 11 am si a fost extrem de satioasa dovada ca am mai mancat abia spre seara, pe la 8 si ceva pm cand am comandat un somon cu spanac mai mult de dragul chelneritei decat din motive de foame. as fi putut lejer sa trag obloanele doar cu masa de la “fabrica de ciocolata”.

aventura prin East Village s-a terminat in Soho unde, duminica fiind, am nimerit intr-un talcioc organizat din care am retinut si regretat in acelasi timp cateva reviste playboy din anii 70-80, la 5 dolari bucata. in stare destul de buna :)