ldana
-
03:36:00 pm on august 29, 2008 | # |
La invitatia lui Mihai, sunt urmatoarea care povesteste despre destinatiile exotice prin care isi poarta pc-ul
Doar ca eu nu am pc la mine, iar destinatia nu e chiar exotica, ci mai degraba naturala, din aceea care iti da senzatii tari.Mai exact sunt la un icafe in Riomaggiore, cel mai sudic sat din cele cinci care formeaza Cinque Terre. Icafe-ul e dubios, pc-ul e atat de vechi incat e un challange sa il folosesti, barcile sunt tinute seara pe sosea, plaja este o stanca si exista numai doua feluri de mancare – vita si fructe de mare. Salata e trecuta la fructe de mare fiindca miroase exact ca acestea (banuiesc ca este o treaba incurcata la spalat cutitele).
Satele sunt micute, au cateva sute de locuitori stransi in niste casute terasate ce par de jucarie. Fiecare incearca sa fie cat mai sus ca sa vada marea si dealurile acoperite de struguri cred. Noi avem un mic balconas din care se vede toata Manarola, daca ma descurc cu pc-ul pun si poze ca sa va faceti o idee.
Pe scurt, fiindca mai am si eu treaba, cum ar fi sa beau o bere
,puncte pozitive:
- peisajele, desi dupa o vreme incepi sa te plictisesti sa traiesti intr-un fel de postcard
- camera foarte curata si micul dejun ok si cu un balcon cu fier forjat si super view (daca va intereseaza adresa revin cu un link)
- apa perfecta, buna daca te pasioneaza sa vezi pestii care inoata pe sub tine,
- exista un drum al indragostitilor care trece exact pe malul marii intre aceste localitati. Se spune ca acolo te duci daca vrei sa faci sex, dar pare cam incomod si trec in permanenta familii cu copii, deci e numai o abureala sa iti ia bani
- este pasnic, multa liniste, am vazut o negresa frumoasa, lamaile din copaci sunt mai apetisante decat cele din farfurie, nu ai internet decat la o distanta de 1 ora….
puncte negative:
- din motive pe care inca incerc sa mi le explic si mie am ajuns cu Alitalia pana la Milano, de unde o ora cu un autobuz pana la gara centrala, de unde cu un tren pana la Monterosso (3 ore), de unde cu alt tren pana la Manarola (15 min), de unde am urcat 1000 de trepte (si numai Wanda a gasit localnici doritori sa ii care imensitatea de valiza, wtf!). Yep, distractia asta a durat o zi.
Probabil se poate si altfel, cum ar fi sa inchiriezi o masina de la Milano. Numai ca nu poti intra cu ea in nici una din aceste localitati, asa ca de cele 1000 de trepte oricum nu scapi. Dupa cate mi-am dat seama cel mai bun mod de a le vedea este cu o barca, desi nu am vazut nici un catamaran pe aici, numai barci pescaresti micute.
- daca nu stii sa inoti e cam naspa de tine. Adica ma rog, te poti bucura de faptul ca iti poti capata cateva vanatai zdravene prin pietre si cam atat.
- inca nu am inteles foarte clar ce poti face aici. Si nici daca ma uit la oameni nu prea pricep. Sunt un fel de amestec, cam cum vezi la manastirile din Moldova – familii, tineri veniti cu bicicleta, asiatici cu aparate foto si noi
Un sfat final: nu folositi crema de plaja gerovital, chiar daca morcovii din care e facuta va suna apetisant si mai aveti si tendinte eco de care va jenati – are tendinta de a se aduna pe piele in mici granule ca si cum ati fi facut matreata pe tot corpul, pielea incepe sa va usture si marea capata un gust usor ranced cand intrati in apa (partea asta e pt mihai care m-a rugat sa nu ii stric situl cu prostii emo
).PS – din pacate oamenii astia rai de la icafe nu ma lasa sa pun poze, asa ca voi reveni
. Pana atunci va puteti inchipui cele mai siropoase locuri posibile, genul luna de miere. -
